Vrei? Da, vreau sa plec.

           Dorul de soare ma face sa cercetez, dar ajung tot in scorbura mea. Oricate sanse as oferi clipei, troneaza tot convingerile din trecut. Lipsa vibratiei ma pune in alerta. Corpul isi pierde stimulii si sufletul dorinta. Identific melancolie seaca pe degetele de la mana stanga si o anulez printr-o zmucire. De care zeu e impins trenul karmei mele? Vreau sa-l rog sa nu mai desparta vagoanele, sa nu ma mai dezintegrez.
      Ma dedublez prea des, prea adanc. Am dat drumul tuturor temerilor, am fost obligata sa o fac. E ca o terapie de soc: cu picioarele in apa, pe scaunul electric, in timp ce Yruma imi canta la claviatura pianului. Si vreau sa-mi plece sufletul din corp si sa ajung la o instanta suprema. Dar nimic nu pare sa ia in considerare in ultima vreme dorintele mele.

      Asa am cunoscut unul din cei mai neplacuti oameni. Un vasluian cu un bmw, un lant de magazine, o casa enorma si o gandire invers proportionala cu abundenta din portofel. Si tot asa s-a dus...el cu bmw-ul, eu cu vantul....