Destinul meu
cred ca isi cere drepturile, rugile lui N. si-au vazut de propriul drum. Sunt
singura in mijlocul camerei si astept ca cineva minunat sa se aseze pe scaunul din
fata mea. Sa ajung intr-o lume crosetata de entuziasm si daruire.
Nu vreau sa
ma comport ca o masina blindata, dar am nevoie sa ma simt ca una. Nimic din
exterior sa nu ma penetreze, sa nu-mi disturbe valorile, sa nu ma cutremure.
Pasiune locala si de moment e tot ce am nevoie.Loialitatea nu-si are locul in
destinul meu decat fata de moarte. E singura in fata careia nu putem minti sau
tegiversa.
Atitudinea
plina de austeritate ma face sa ma incrunt si parul blond ce curge pe spatele
meu isi pierde menirea. Oare ar trebui sa plang? Dar pentru ce anume? Sunt in
zona de neutralitate…totul e in asteptare. E doar pauza dintre scene.
“Determinarea are un dram de magie in
ea” .Oricate discutii am cu o foaie de hartie,
caut aprobare in ochii celor din jur. Ploua in lumina farurilor taxiului in
care sunt si sensibilitatea mea ramane uscata. Sa fie aducator de succes?
Iar caut
admiratie, veneratie. Sunt o femeie trasa la indigo, nu ma sustrag nici o clipa
tiparului clasic. E o dezamagire traditionala…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu