Sunt
obosita, zambetul mi se estompeaza, muzica suna fara incetare in capul meu. Si
nu vreau sa-mi tremure carnea sub efectul alcoolului, doar de emotie si
implinire. Nici privirea nu vrea sa caute, mi-e greu, am gresit cu aceasta
iesire. Dar ce-ar mai fi si asta printer atatea erori?
Revin la
ganduri vechi si temeri de o viata. Dar cine-i vinovat? De ce nu-mi pot odihni spiritul?
N-ar strica vreun ratacit bogat pe aici, dar puterile imi scad la fiecare
minut. Inima pompeaza sange cu intarziere.
Pff…dar
nefericita rau sunt. Stau cam mult singura la masa in ultima vreme, asteptand
sa mi se “rezolve” viata. Mi se usuca viata si fluidele din corp de disperare,
de tristetea neimplinirii. Oricum, am uitat sa traiesc in orice varianta, m-am
izbit de peretii unei custi pana imi curge sange din fiecare milimetru de
piele.
M-as intinde
pe gresie, aici, sa simt racoarea tristetii pana in ficat si sa visez la
necesitati minimale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu