Nopti in cafenea II

              Asa l-am cunoscut pe Mr. Angel. Cu ochi ingaduitori si retineri de fecioara, pare ca vede in mine o noua cucerire, pare ca deja se teme sa nu ma piarda.             

             Ii explic care e problema mea majora: ca m-am pierdut pe mine. Nu pare uimit, nu pare sa-l atinga ceva din ce spun, doar privirea mea poate misca ceva din el. Stie ca sunt o domnisoara fara un tel anume, confuza si incerta, pierduta in umbra dintr-o cafenea. Dar ma vrea, chiar si pentru cateva minute. M-a invitat in Bucuresti, avea sa se duca in locul suferintei mele.Nu pot, nu vreau sa fug in locuri care ma ranesc. Frumusetea aparentelor si credinta in ele m-a adus unde sunt acum. M-a adus in haos.             
            Sunt amortita zilele acestea, am trecut intr-o noua etapa, poate doar un Xanax mai schimba ceva in capul meu.            
            Rasul ironic a lui N. suna din cand in cand in fiinta mea, dar inchid ochii si imi spun ca: "My life it's not a drama/Is written in my karma." Sunt pe drumul impacarii cu mine si nu cred ca se va finaliza prea curand.            
           Mr. Angel spune ca vremea buna o sa apara cu putina gandire pozitiva.