Stii, am crezut ca am fost anuntata ca ai murit. Asa, pur si
simplu. O voce mi-a zis ca nu mai esti, ca se va strange o coloana neagra in
urma existentei tale. Cred ca m-a cuprins o tristete, ceva m-a atins intr-un
loc necunoscut, pur, curat, fara intentii ascunse. Ceva mi-a maturat gandurile
cu o nostalgie ciudata, ca si cum legamantul amoros pe care l-as fi putut avea
cu un barbat pe acest pamant a fost anulat.
Poza ta intr-un costum de la Zara face contrast cu funda
neagra de la rama, roscata voluptoasa pare taiata pe fata de la durere...Eu
stau deasupra, pe tine te vad plecat, ca si pana acum. Multe particule de aer,
miliarde sunt incarcate cu uitare, cu impacare. Nu stiu daca m-ai fi vrut
acolo, nu stiu daca te-as fi vrut aici….
Cred ca ai avea o moarte subita, rapida, brusca, la secunda.
Desi esti omul agoniei, nu te poti lasa jucat in mainile mortii, asa ca alegi
sa te imprietenesti cu ea avand o naturalete superba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu