Vreau flori
de ziua mea. Da, duminica doresc trandafiri albi. Multi, atat de multi, sa
acopere memoria afectiva suferinda. Nu stiu de ce, dar e bine ca am o dorinta.
Absurda. Si cel mai probabil de neindeplinit in aceasta perioada. Da, se pare
ca trandafirii sunt pentru cei bogati
si rujul meu Dior se consuma….
Raman doar
vechi urme ale voluptatii mele si a gusturilor scumpe. A sosit vremea
principiilor? Ramane nobletea si demnitatea in joc? Uh…
Schimb
zambetul si fericirea extravagantei si sigurantei financiare cu norme morale? Allah,
Allah…
E posibil sa
nu mai vad eu potential in barbati, sa fiu atat de grabita incat nu mai observ
calitati, inclinatii deosebite. Valul ignorantei mi-a cazut pe ochi? Sa fie
acesta efectul unor luni in care m-am supus mediocritatii? Posibil si nu
regret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu